 Constituind elementul terminal al monumentului Unirii Principatelor (piesa de bază de fapt a acestuia), realizat de sculptorul florentin Raffaelo Romanelli, inaugurat, aşa cum menţionează istoricul Paul Păltănea, în jurul datei de 14 iulie 1928, în spaţiul din faţa Grădinii Publice, bustul lui Lascăr Catargiu a fost coborât de pe soclu în 1948 din dispoziţia autorităţilor comuniste şi depozitat mult mai târziu în curtea Muzeului de Artă.
Abia după zece ani de la Revoluţia din decembrie 1989, actul reparator al unei nedreptăţi faţă de memoria unui bărbat care în timpul vieţii sale a adus multiple servicii Galaţiului, a venit din partea rectorului Universităţii „Dunărea de Jos”, dl. ing. dr. Emil Constantin. În faţa Facultăţii de Mecanică, clădirea nouă, bustul lui Lascăr Catargiu a fost montat pe un soclu înalt de peste 3 m. şi dezvelit şi sfinţit în ziua de 4 octombrie 1999.
Gestul gălăţenilor de la 1928, ca şi al acestora din 1999, este de recunoaştere a meritelor unui om care s-a implicat în problemele urbei, de cinstire şi preţuire a unui „exemplu de devotament politic” (Paul Păltănea), bustul său, reinstalat pe soclu, sporind zestrea unui patrimoniu ce se cere cunoscut şi păstrat cu sfinţenie. Lascăr Catargiu, aşa cum l-a conceput Raffaelo Romanelli, este un bărbat în floarea vârstei, viguros, elegant, cu o privire energică, hotărâtă. La gât poartă papion, are mâinile încrucişate la piept, iar în dreapta ţine un sul de hârtie, desfăşurat la capătul din partea de sus ca un evantai. Mantaua îi cade de pe umeri pe spate, alcătuind un drapaj modelat în stil clasic, foarte frecvent în lucrările portretistice ale sculptorilor vremii. Este un bust monumental armonios ca proporţii, cu contururi ferme, realizat în spiritul statuarei academice şi oficiale din acel timp.
Sursa: Corneliu Stoica (preluat de pe site-ul: www.artevizuale.ro)
Foto: http://dinsidespregalati.blogspot.com
Vizualizare hartă mărită
|
